Din creatiile elevilor cursului LCCR !

                                    O vacanta in Romania

          Ce dor imi este de vacanta de vara... si imi este atat de dor, nu pentru ca atunci se termina scoala  si nici pentru ca o sa am  mai mult timp liber pentru prieteni, pentru excursii, pentru distractie ci pentru faptul ca imi este foarte dor de tara mea, Romania. Imi este atat de dor pentru ca vacanta de vara mi-am petrecut-o in Romania, tara unde ma simt cu adevarat acasa, si mai mult decat atat pentru ca atunci am fost alaturi de bunicii care mi-au vegheat copilaria, de unchiul meu care imi spunea o multime de povesti, de verisoarele care m-au invatat sa zambesc,etc. Si chiar daca, casele  de acolo nu seamana nici pe departe cu cele de aici, parcurile de acolo nu sunt la fel de frumos amenajate ca cele de aici si nici sansele copiilor si ale oamenilor, in general, nu sunt egale cu cele de aici, de fiecare data ma intorc cu drag in tara mea natala pe care o vad ca pe un taram desprins din poveste.

         Mi se pare atat de minunat tocmai pentru ca, in ciuda neajunsurilor cu care se confrunta (si din cauza carora am fost nevoiti sa o parasim, cel putin o perioada de timp),este incarcata de cele mai profunde sentimente. Ori de cate ori pun piciorul pe pamant romanesc sunt coplesita de emotii pentru ca urmeaza  sa vad ochii inlacrimati ai bunicii care pare din an in an mai imbatranita din cauza dorului ce ni-l poarta, sa-l ascult pe unchiul meu care a adunat, un an intreg, sute si sute de sfaturi si povesti  si sa imi vad verisoarele care atata vreme ne-au asteptat cu nerabdare .

          Din ultima vacanta petrecuta in Romania am ramas cu bucuria de a-i fi vazut pe cei dragi si de a fi petrecut clipe de neuitat alaturi de ei. Imi amintesc cum mergeam in fiecare sambata la picnic cu prietenii mei si respiram aerul curat de la tara, aer romanesc si cum culegeam ciresele rumenite din ciresul plantat de bunicul, care erau atat de gustoase incat le-am fi adus pe toate in Spania.   

         Ultima vacanta de vara a fost, o vacanta de neuitat pentru ca m-am bucurat din plin de rasfatul din partea celor dragi. De aceea , astept cu nerabdare sosirea verii pentru ca prin vacanta ce va urma eu inteleg dragostea nemarginita pe care mi-o ofera cei apropiati, bucuria de a petrece mai mult timp cu ei si frumusetea pe care eu inca o pot vedea dincolo de posibilitatile modeste pe care Romania le are si le ofera.

                         Compunere scrisa de eleva  LCCR - Cristea Ancuta Adelina  – Villarrobledo

                             EU IMI RESPECT PARINTII

            Ma numesc Grigoras Nicolae Alexandru.Am 10 ani si sunt in clasa

a IV-a.Familia mea este formata din patru membri:mama,tata,eu si surioara mea.Impreuna formam o  familie fericita.

            Mama mea se numeste Ioana si este asistent medical.Ei ii place foarte mult sa aiba grija de oamenii bolnavi.

            Tatal meu se numeste Ion si este sudor.El munceste foarte mult,de dimineata pana seara si din acest motiv ajunge tarziu acasa.

            Sora mea,Andreea este mai mica decat mine.Eu am grija de ea de multe ori,ma joc cu ea,ii arat cum sa foloseasca jucariile,uneori ii cant cantecele.Nu ma supar pentru acest lucru si ori de cate ori mama si tata imi cer ajutorul  eu sunt alaturi de ei.Toti suntem uniti si incercam sa ne bucuram de timpul petrecut impreuna.

            Intre parintii mei si mine exista in primul rand o relatie stransa de prietenie.Impreuna,incercam sa respectam cateva reguli:avem incredere unii in altii,ne ajutam reciproc,ne respectam,iar eu fiind copil trebuie sa-i ascult.

            Atitudinea mea prin care imi respect parintii este ca ma comport frumos,ascult de mama si de  tata,ii ajut la treburile casnice,imi spal farfuria dupa ce mananc,imi fac curat in camera la mine si ii ajut sa o ingrijeasaca pe surioara mea.

            Chiar daca uneori mai gresesc si sunt certat reusesc sa-mi dau seama de greseli  si sa le indrept (cand fac o pozna si ma cearta le cer iertare,cand iau nota mica si mami nu e multumita ii spun ca altadata  o s ama straduiesc mai mult  ca sa iau o nota mai buna...) .

            Parintii mei sunt foarte mandri de mine deoarece invat bine, rezultatele scolare sunt foarte bune si ma comport bine la scoala, nu ma bat cu alti copii, nu injur, nu vorbesc urat cu colegii sau cu profesorii.

            Duminica,impreuna cu familia mea,mergem la Biserica.

            Parintii mei sunt foarte mandri de mine si eu la randul meu,sunt foarte mandru de ei si ii iubesc mult .

            Compunere scrisa de elevul  LCCR -GRIGORAS  NICOLAE  ALEXANDRU -VILLARROBLEDO

                                                O vacanta de neuitat

   Buna, numele meu este Denisa si as vrea sa va impartasesc ultima mea vacanta in Romania. In luna iunie, dupa terminarea scolii, am pornit spre Valencia, Spania  de unde urma sa iau avionul pana la Cluj Napoca, Romania.

Drumul a fost nespus de lung si foarte plictisitor iar eu eram foarte nerabdatoare  sa imi vad familia si prietenii care ma asteptau.Dupa un timp indelungat, imi parea ca orele se transforma in saptamani, in sfarsit am aterizat  la aeroportul din Cluj. Din Cluj am mers cu masina pana in satul unde locuieste bunica mea si unde urma sa imi petrec vacanta de vara.Cand am ajuns si am coborat din masina se simtea mirosul cel frumos al florilor din gradinuta bunicii mele, erau de toate culorile curcubeului.

Bunica mea ma astepta cu drag si cu o multime de bunatati facute in cuptor: pancove si placinte ,care mai de care mai bune si apetisante. In ziua urmatoare urma sa-mi revad prietenii de care imi era foarte dor.Ne-am intalnit si am inceput sa povestim cum ne-a mers in anul scolar la fiecare.

Saptamanile treceau foarte repede, imi petreceam zilele iesind cu prietenii afara,la inghetata, la suc, iar dupa apusul soarelui ne strangeam toti si stateam pe banca de pe ulita pana la miezul noptii, caci atunci era cand fiecare trebuia sa se intoarca la casa lui.

Nu imi venea sa cred ca vacanta era pe sfarsite si ca trebuia sa ma intorc in Spania.La sfarsitul lui august mi-am pregatit valiza si m-am indreptat impreuna cu mama mea spre Timisoara  de unde urma sa iau avionul pana in Valencia. Mi-am luat ramas bun, in gandul meu, de la ceea ce  pentru mine este  un loc minunat nu doar pentru  a-mi petrece vacanta de vara ci si pentru  locurile si lucrurile  din acest loc numit Romania

                          Compunere scrisa de eleva  LCCR- MICAS DENISA SIMONA

                                             O vacanță de neuitat

                                                 

    În primul rând : De ce vacanța petrecută în România a fost de neuitat ?  O întrebare grea de răspuns pentru că toate vacanțele în România sunt de neuitat și toate sunt la fel de importante pentru că atunci e un moment deosebit : îți vizitezi din nou țara și îți vezi din nou familia.

     Dar, una din preferatele mele este aceasta:

    Eram foarte nerăbdătoare să ajung în România și să îmi văd familia și prietenii.Drumul  părea din ce în ce mai lung. În sfârșit, am ajuns. Primele zile în România , ne/am vizitat cunoștințele iar eu le-am povestit prietenelor mele evenimentele petrecute în timpul în care nu ne-am văzut. Eram toate zilele cu ele : ne plimbam cu bicicleta , mâncam, minim, două înghețate pe zi , mergeam la picnic (unul din lucrurile pe care le făceam aproape zilnic  devenind un  frumos si distractiv obicei al vacanței  de vară).

     Prima săptămână a trecut foarte repede. În zilele următoare mi-am convins părintii să mergem la Castelul Bran și ei au acceptat, în plus, mi-au zis că o să mergem și la Castelul Peleș. Verișoara mea a venit cu noi. Ce bucurie !

    Pe drum către Brașov eu și verișoara mea nu ne-am plictisit deloc pentru că eu aveam telefonul cu mine așa că ne-am pus căștile de la telefon în urechi și am cântat aproape tot drumul.

    După câteva ore , în sfârșit, am ajuns la castelul Bran sau bine-cunoscutul (de către spanioli ) „ Castelul lui Dracula”.

    Ziua următoare am fost la Sinaia la Castelul Peleș și Castelul Pelișor.Am fost foarte impresionată , castelele și peisajul erau uimitoare.

    După această vizită turistică am ajuns din nou acasă, în satul nostru.

    Zilele au trecut și se apropia sărbătoarea din 15 august- Sfânta Maria.În ziua aceasta am fost la grătar lângă un râu și cum era foarte cald, am profitat de ocazie și ne-am scăldat un pic.Am încercat sa facem și un baraj sau o bălboancă dar nu am reușit.

   Ultimele săptămâni petrecute în România au fost foarte triste pentru că se apropia vremea să mă întorc  din nou în Spania.Dar ,înainte de plecare ,am fost să vizităm și  Cetatea Alba Carolina din Alba Iulia. A fost  foarte frumos ! După ce am ieșit din cetate am fost să mâncăm la pizzeria mea preferată.

    Orele și zilele treceau și a venit și momentul să plec din România.Este momentul care îmi place cel mai puțin pentru că e vremea despărțirii....și mie nu îmi plac deloc despărțirile dar pot sa spun că vara aceea a fost o vară plăcută și de neuitat iar eu aștept cu nerăbdare următoarea vară  pe care o voi petrece tot în țara mea: România !

                            Compunere scrisa de eleva  LCCR - TOMA ANDREEA 

                                                    O VACANTA DE NEUITAT

     Ma numesc Alexandra , sunt  eleva in clasa a IX-a din localitatea Villarrobledo , Albacete . Traiesc aici de 10 ani si imi place foarte mult cand am ocazia sa ma duc in tara sa-mi vad familia si prietenii pe care nu i-am mai vazut de mult timp .

     Ultima vacanta petrecuta in Romania a fost vara trecuta (2011).

     Primele doua saptamani le-am petrecut in satul meu natal ,care este situat aproape de Timisoara .

     Timpul petrecut aici a fost foarte scurt dar asta nu inseamna ca nu a fost distractiv , caci si el are un loc in inima si gandul meu .

      Aici pot sa fac lucruri pe care nu le pot face in Spania.  Imi era dor sa merg cu bicicleta si sa ma simt libera , fara masini , fara galagie , si in compania prietenilor si verisorilor mei .

    Era amuzant cand treceam pe langa unii vecini  din sat si povesteau cu mine crezand ca eu ii cunosc .

    Stand aici cu fratele meu, ne placea sa construim case in locul in care matusa noastra tinea malaiul. Acolo petreceam toata ziua : faceam curatenie  ,mancam acolo , din pacate ,trebuia sa iesim noaptea . Fratele meu a construit din lemn un indicator pe care scria „ Casa Noastra” si l-a pus la intrare in curte astfel incat toata lumea sa vada ce construisem noi.

     Ultimele doua  luni ale verii le-am petrecut intr-un sat din Maramures unde locuiesc bunicii mei.

     Cand am ajuns acolo  mi s-a parut ca sunt in alta lume . Nu eram obisnuita cu atata verdeata . Acolo puteam sa ies pe iarba, sa stau  la picnic, puteam sa ma joc fara sa ma duc departe de casa , puteam sa mananc  fructe din copaci fara sa ma duc sa le cumpar . Era ceva diferit pentru mine .

      Aici mi-am revazut si verisorii  alaturi de care am petrecut momente de neuitat.

     Cat timp am stat aici nu mi s-au intamplat numai lucruri bune ci si rele .   Una dintre ele a fost cand verisorul meu a venit cu o piatra prin spatele meu si el, fiind mic, mi-a aruncat piatra in cap. Asta m-a suparat mult dar am realizat ca este mic si nu si-a dat seama ce a facut.

     Bunicii mei au foarte multe animale.Cand bunica mea lasa vaca libera, eu cu verisorii mei speriam vaca si dupa aia fugeam de ea .

    Cat am stat in Romania am avut ocazia sa vizitez locuri cu traditii  foarte frumoase si interesante.

      Am vizitat pentru prima data o salina (Salina Turda ) . Mi s-a parut interesant felul si conditiile in care strabunicii nostri au lucrat acolo.

       Dupa asta , din pacate  s-a sfarsit cea mai de neuitat vara din viata mea .Dar, sper sa nu fie ultima.

                       Compunere scrisa de eleva  LCCR-Daniela Alexandra Kulpinczki

                                                       O vacanta de neuitat

Buna, numele meu este Denisa. Am 14 ani. M-am nascut  in Tulcea,Romania  dar acum  locuiesc in Villarrobledo,Spania.

Cea mai frumoasa vacanta petrecuta in Romania a fost acum trei ani.Am ramas in Romania doua luni.

Am stat la una din matusele mele.In timpul liber mergeam cu barca pe Dunare si vedeam verdeata , nuferii si minunatele animale care stateau linistite pe malul Dunarii. Printre ele erau pasari care zburau vesele peste barci si mai mancau niste peste.    Cand nu ma plimbam cu barca, mergeam cu o  matusa de-a  mea si o prietena la o pensiune.Acolo era un rau, o piscina,o terasa si multe animale. Cand se  innopta  ma duceam cu prietenii mei pe faleza si cumparam  cate-o inghetata, dar cand matusa mea avea nevoie de mine eram dispusa sa fac ce vrea ea.

Intr-o zi mama mea m-a inscris la un curs  de echitatie. Am fost numai de 3 ori pentru ca trebuia sa venim din nou in Spania.

Chiar daca nu am mers in Romania de mult timp, imi amintesc cat de placut este sa-ti revezi familia, prietenii ,locul in care ti-ai petrecut copilaría si bogatia tarii noastre.

Imi este foarte dor de Romania si sper sa merg in curand.

   Compunere scrisa de eleva  LCCR- Carpov  Denisa Anamaria

      
                              Eu imi respect parintii

     Cred ca de la a zice ca ii respecti si a-i respecta intr-adevar este o cale lunga. Poate in mintea ta crezi ca ii respecti, fara a te interesa inainte de intelesul corect al cuvantului respect. Pentru a-ti respecta parintii trebuie sa intelegi cu adevarat eforturile pe care ei le fac pentru ca tu sa fii bine intotdeauna si sa ai tot ce iti trebuie. De multe ori parintii ne ofera mai mult de cat ne pot oferi in realitate, lasandu-se pe ei de o parte.

     Imi aduc aminte ca, atunci cand eram in Romania impreuna cu parintii mei, incercau sa ne ofere tot ce puteau si niciodata nu ne-a lipsit nimic mie si surorii mele.Cand am ajuns aici, in Spania, lucrurile s-au schimbat deodata. Am depasit,financiar,nivelul la care eram in Romania si cadourile nu se mai opreau in a veni din partea parintilor nostri. Si odata cu asta, pretentiile noaste au devenit din ce in ce mai mari transformandu-ne noi in niste egoiste, negandindu-ne la parintii nostri si la nevoile lor.

     A trecut un an si opt luni de cand suntem aici si in tot acest timp nu cred ca ne-am respectat parintii cu adevarat.  A-i  respecta, pentru mine nu inseamna numai a scoate note bune ci si a nu le crea neplaceri. Cele mai bune exemple de neplaceri pe care eu si sora mea le-am creat parintilor nostri sunt neintelegerile care exista intre noi doua. Deci nu i-am respectat in totalitate.

     Acum trei luni de zile am primit sansa de a avea grija de copilul unei fete. Intelegerea era  sa am grija de el de la sapte-opt seara pana a doua zi dimineata la cinci-sase. Bineinteles, ducandupa la scoala de la ora opt. M-am gandit ca asa, avand banii mei de buzunar i-as scuti pe parintii mei de a cheltui niste bani in plus, dandu-mi mie. Am crezut ca va fi usor si nu am crezut-o pe mama cand imi povestea cat de greu i-a fost fost ei cand m-a nascut pe mine avand doar saptesprezece ani si jumatate, exact varsta pe care o am eu . Am crezut ca lucrurile vor fi simple... Voi merge la scoala de la opt si jumatate pana la 2 si jumatate, dupa, voi ajuta in casa pana la ora patru-patru si jumatate,ora la care mancam, dupa care imi voi face temele si voi invata pana la ora la care imi aduce copilul, lucru care este destul de greu, fiind in clasa a 11-a, dar inconstienta mea nu m-a lasat sa vad acest lucru. Am crezut ca dupa ce imi va aduce copilul, seara, voi avea timp si de alte lucruri in timp ce el se joaca. Avea doar 6 luni cand am inceput sa stau cu el, varsta la care copii incet ,incet incep  sa gangureasca si sa stea in premergator, etc. Deci, in mintea mea parea un lucru destul de simplu ,dar nu era un copil normal. Nu era ca toti ceilalti, sa il culci la ora opt seara si sa doarma pana a doua zi. Il culcam la ora doisprezece si la ora doua noaptea se trezea si asa, pierdeam toata noaptea pana la ora sase dimineata cand venea dupa el mama lui. La ora sase dimineata, in sfarsit, ma puneam la somn si la ora sapte eram nevoita sa ma trezesc si sa ma pregatesc pentru scoala. Rezultatele mele la scoala incepuse sa coboare dar nu ma interesa,   banii pe care ii primeam in schimbul serviciului meu erau asa multi si ii cheltuiam asa de usor... pe lucruri de care nu aveam nevoie neaparat. Imi cumparam tenesi care costau cat o pensie a unui batran necajit in Romania sau un telefon care costa cat trei pensii ale unui batran care nici macar nu isi poate permite sa traiasca din banii aceia, dar sa isi mai cumpere si medicamente, in cazul in care este bolnav. Pot spune ca placerea asta de a avea si a cheltui bani fara a cere nimanui m-a orbit si m-a transformat intr-o persoana egoista care nu se gandeste la parinti si la ceilalti din jur care poate muncesc din greu pentru acei bani pe care eu ii cheltuiam intr-o ora. Acum cateva zile oboseala m-a ajuns si am renunat la copil. Dar,in tot acest timp cat am avut grija de el , parintii mi-au spus sa pun deoparte niste bani pentru ca nu se stie ce se poate intampla. S-a ivit o excursie la un parc de distractii in Madrid dar neavand bani sa o platesc pentru ca am cheltuit toti banii, le-am cerut parintilor mei bani. Ei au spus ca nu imi dau pentru ca am avut si pentru ca la momentul potrivit nu am stiut sa strang. Femeia al carui  copil am ingrijit timp de trei luni imi mai este datoare si in ziua de astazi cu bani dar spune tot timpul ca mi-i da azi, ca mi-i da maine... Sper ca    intr-un final sa mi-i dea sa imi pot plati singura excursia, chiar daca stiu ca parintii mei o sa mi-o plateasca daca ea nu imi da banii.

      Pana la urma cred ca am avut multe lucruri de invatat din experienta asta. Cred ca am invatat sa apreciez mai mult lucrurile care le am si in primult rand sa imi apreciez parintii. Acum inteleg cat de greu a trebuit sa-i  fie mamei mele sa ma creasca avand aceeasi varsta pe care eu o am acum. Am inteles, in sfarsit ,ce inseamna a-ti respecta parintii cu adevarat si a respecta toate eforturile pe  care ei le fac pentru ca tu sa ai tot ce iti trebuie. Mi-ar place ca toti adolescentii de varsta mea sa aiba o asa experienta pentru a intelege cu adevarat ce inseamna sa respecti munca parintilor si pe ei.

          Compunere scrisa de eleva  LCCR-COJOCARU  ALEXANDRA  GEORGIANA

                                            O vacanta de neuitat

   Anul trecut am plecat cu parintii mei din Spania spre Romania in  vacanta. Eram in culmea fericirii ca pot sa-i vad pe cei dragi, pe care nu-i vazusem de un an.

   Pe drum insa am avut parte de mai multe bucurii. La iesire din Spania ne-am oprit la plaja .Am mancat, ne-am scaldat in mare si am facut si plaja.

   Ajungand in Italia si trecand iarasi pe langa mare ne-am oprit si ne-am relaxat dupa pofta inimii.Aici nu am indraznit sa ne scaldam ,doar tata a indraznit, dar ,in schimb,am vazut ceva magnific cum in viata mea nu mai vazusem. Oamenii faceau plaja pe niste stanci si doar se umezeau cu apa pentru ca nu puteau intra in mare. Vedeam niste valuri ingrozitor de mari, de inaltimea unui bloc cu trei etaje si mai mari, dar culoarea apei era  ca si laptele.Totul era ca o spuma de lapte, era o frumusete si sincer nu pot sa o descriu.

    Spre Franta ,de asemenea ,am vrut sa oprim in Nice dar am ajuns noaptea.Intr-un tarziu am ajuns si in Romania la familie.

   Am fost fericita sa-mi revad prietenii, colegii de la scoala si bunicii. Aici in fiecare seara ma intalneam cu prietenii, vorbeam, schimbam pareri si ne jucam.

   Am asistat si la ziua satului unde a venit si o formatie renumita si am dansat toata noaptea, pluteam de fericire.

Dar, a venit si timpul sa plecam cu parere de rau, dar pot sa spun ca nu voi uita aceasta vacanta care pentru mine a fost  o vacanta de neuitat si sper sa se mai repete.

                     

                  Compunere scrisa de eleva  LCCR-Daniela Maria Bichescu