A fost odată un băiat
Ce Constantin se numea,
Încă din copilărie
Mici obiecte el cioplea.
I-a uimit pe toţi, odată
C-o vioară-adevărată,
Era nespus de frumoasă
De mâinile lui sculptată.
Era dornic să înveţe
Însă fiind prea sărac,
Către capitala Franţei
Călătorind pe jos
a plecat.
Acolo şi-a construit
Un atelier şi-o casă,
Renumit a devenit
Cu-a lui Pasăre Măiastră.
Reîntors la Târgu-Jiu
Trei lucrări a înălţat,
Operele-s minunate
De toată lumea admirate.
Coloana Infinitului,
Poarta Sărutului,
Masa Tăcerii,
Perle-ale Olteniei şi ale ţării.