MARTIE - MĂRȚIȘOR !

        

      Legenda Mărţişorului

   

Odată, Soarele coborî într-un sat la horă, luând chipul unui fecior. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni, închizându-l într-o temniţă. Lumea s-a întristat, păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea, însă,  să-l înfrunte pe zmeu.
       Într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze Soarele. Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l ajute să-l biruie pe zmeu.
      Drumul lui a fost lung şi a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna.
              În cele din urmă, tânărul a găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost doborât. Slăbit şi rănit, voinicul a reuşit să elibereze Soarele, care s-a ridicat pe cer înveselind lumea.
      Viteazul n-a ajuns însă să vadă primăvara. Sângele cald din răni i s-a scurs în zăpadă şi, în timp ce aceasta se topea, din pământ au început să răsară flori albe, ghioceii, vestitorii primăverii.
     De atunci, în prima zi de primăvară, de Mărţişor,  tinerii împletesc doi ciucuraşi, unul alb şi altul roşu, pe care îi oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşul înseamnă dragoste pentru tot ce este frumos amintind de culoarea sîngelui voinicului, iar albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii

DATINI DE MĂRŢIŞOR

      

  Ziua de 1 Martie, Mărţişorul, după calendarul vechi, era considerată ca începutul unui Nou An, sărbatoarea venirii primăverii.
         Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie şi se sărbătoreşte din timpul romanilor, când se sărbătorea ca zeul Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.

         Mărţişorul era format dintr-un fir roşu şi unul alb, de care se atârnau monede de aur sau argint. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului.  Fetele îl purtau timp de douăsprezece zile la gât şi-l ţineau astfel până ce înflorea primul pom (de obicei, până la sfârşitul lunii martie). După aceea, cu şnurul legau o creangă a pomului, iar cu banul respectiv îşi cumpărau caş, pentru ca tot anul să le fie faţa frumoasă şi albă.

         Ziua scoaterii mărţişorului era marcată de o petrecere numita “băutul mărţişorului”.

         Cu trecerea timpului, de şnurul roşu-alb s-au legat monede de argint şi de aur.

         În ziua de astăzi, de acest şnur se atârnă obiecte artizanale, întruchipând diferite animale, flori, litere etc. Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia, probabil o veche zeitate agrară, care, fiind în vârstă, moare şi apoi renaşte la echinocţiul de primăvară.

         Mărţişorul este numit şi “funia anului”, care se spune că adună laolaltă săptămânile şi lunile in cele două anotimpuri străvechi ale calendarului popular: vara şi iarna, simbolizate de şnurul bicolor. Împletirea alb-roşie a şnurului se regăseşte în steagul căluşarilor, la bradul de nuntă, la podoabele junilor şi în multe alte obiceiuri străvechi. Împletirea celor două culori simbolizează regenerarea vieţii.
         Rostul şnurului era ca, prin împletirea celor două fire ce simbolizează unitatea contrariilor (lumină-intuneric, căldură-frig, iarnă-vară), să se aducă sănătate şi pază de boli .

         Cele două culori împletite mai simbolizează şi dragostea şi ura, viaţa şi moartea, binele şi răul.

         Sărbătoarea tradiţională de 1 Martie a devenit cu timpul un prilej de omagiere a sexului frumos.

         Scopul purtării Mărţişorului este să-ţi apropii soarele. Prin asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere : frumuseţe, veselie şi sănătate, cinste şi iubire. Dăruind un un mărţişor este ca şi cum ai dărui o fărâmă de soare.

         Un obicei de la sate este ca ţăranii să pună copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească. Poporul mai ştie că mărţişorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu ca pe o podoabă ori ca jucărie.
      

  Ca să ne respectăm tradiţia, mărţişorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie. El se poartă de la 1 Martie până când se arată semnele de biruinţăa ale primăverii: până se aude cucul cântând, până înfloresc cireşii ori trandafirii, până vin berzele sau rândunelele. După aceea, mărţişorul nu se aruncă, ci se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc.

         Dincolo de obiceiuri şi tradiţii, mărţişorul este o întrupare a bucuriei, a dragostei de viaţă, un semn prin care noi, oamenii, salutăm renaşterea naturii odată cu venirea primăverii.

         Mărţişorul se poartă în zilele Babei Dochia, care sunt între 1-9 martie şi există şi acum obiceiul de a-ţi alege o anume zi din această perioadă, care spune că aşa cum va fi în acea zi, aşa va fi tot anul tău. O zi însorită va prevesti un an bun, iar una mohorâtă un an prost. 

   SĂ AVEȚI PARTE DE O PRIMĂVARA PLINĂ DE BUCURII !

            

                                                               

Ghiocelul

             Otilia Cazimir

Spre sfârşit de iarna grea,
De sub pătura de nea,
S-a ivit un ghiocel.
Aninat ca de cercel,
Într-un vârf de firicel.
Ghiocelul clopotel!

El a dat de veste
Că dorita primăvară,
A venit din nou in ţară,
Cu căldură şi cu soare,
Pentru fiecare floare.

Ghiocelul

Ghiocel plăpând,

Vine surâzând.

Cu petala sa

Te va mângâia.

Din zăpadă el când creşte

Mândru, vesel îţi zâmbeşte.

Şi vesteşte-n toată ţara

Că soseşte primăvara.

  Mamă, azi e sărbătoarea

 Dulcelui tău nume!

 Ce-aş putea să-ţi dau eu oare

   Mai frumos pe lume?

  Pentru-această sărbătoare

  Iată, mamă dragă,

   Un sărut curat şi-o floare

   Cu iubirea-ntreagă!