Hohenzollern Carol I 1881-1914 înainte a
condus ţara ca şi Domnitor (Prinţ) de România din 1866 -
33 de ani dintr-un total de 48 ani de
domnie.
14 martie 1881 - Se aprobă proiectul de lege prin care România devine din Principat Regat, iar Carol I primeşte titlul de Rege al
României.
10 mai 1881 - România este proclamată Regat şi astfel Carol I devine din
principe al României, regele României.
Beneficiind de cea mai
lungă domnie din istoria românilor (1866-1914), Carol a lăsat urmașului său o
Românie cu o modernă rețea feroviară, cu cel mai lung pod din Europa (podul de
la Cernavodă), cu un port funcțional amenajat la Constanța și cu o reședință de
vară la Peleș, demnă de oricare țară modernă europeană.
În cei 48 de ani ai
domniei sale, Carol I a obţinut independenţa
ţării, căreia i-a şi crescut imens
prestigiul, a redresat economia şi a pus bazele unei dinastii. A construit în munţii
Carpaţi castelul Peleş, care a rămas şi acum unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale ţării. În perioada sa
au fost construite primele universităţi, la Iaşi, respectiv Bucureşti. După războiul ruso-turc, România a câştigat Dobrogea, iar Carol a ordonat ridicarea primului pod peste Dunăre, între Feteşti şi Cernavodă, care să lege noua provincie de restul ţării.
27 septembrie 1914 - Regele Carol I moare, la 75 de ani, la Sinaia.
Este înmormântat la biserica Curtea de Argeș.
După doi ani, la începutul lui
1916, moare şi Regina Elisabeta, soţia sa .
În urma sa rămânea o
Românie modernă, o țară a cărei tranziție de la balcanism către o existență
comparabilă cu cea a țărilor occidentale fusese pe cât de inovatoare, pe atât de
bruscă. Și tot în urma sa rămânea un nume demn de paginile de aur ale
istoriei... Carol I al României - Regele de Oțel.
Prinţul străin, care
îndată ce a pus piciorul pe plaiul românesc, a
spus că el
nu mai este german, ci
român, a
reuşit să țină frâiele puterii în mâinile sale pentru mai
bine de patruzeci de ani s-a impus în situaţii grele şi a avut curajul şi înţelepciunea să treacă cu bine
de încercările grele ale domniei sale care nu au fost puţine la număr. Deşi la
început nu a fost iubit, ba chiar dispreţuit datorită originii și a firii sale reci și
închise, el
va deveni eroul Independenţei
.
Deşi persoana ei a fost controversată, Elisabeta a fost o regină unică în
felul ei, soţie devotată, mamă a răniţilor, artistă şi protectoare a artelor. Deşi s-a ferit să se implice în viaţa politică , ea era implicată
activ în viaţa socială
organizând spitale, fundaţii de întrajutorare, organizaţii cu scopuri caritabile etc. Familia regală a constituit un
model pentru societate, începând cu aristocraţia și terminând cu categoriile de oameni simpli – longevitatea și stabilitatea relaţiei lor fiind demnă
de toată admiraţia.