,POVESTEA NUMELUI
ROMÂNIA” VACANȚĂ LA BUNICI
Miriam Doboș - 12ani
Clasa: a VII-A
Școala: IES Cencibel
Loc:Villarrobledo
Prof.Maria Cristina Carpov
Țara:Spania
După o
perioadă lungă
Mi-a venit un
dor de ducă,
Să petrec în țara mea
Numită România.
La bunicii de la țară
Unde, de când
eram mică,
Merg în
fiecare vară
Să mă
zbenguiesc un pic.
Ah, ce bine-i
câteodată!
La râu
să alergăm,
Să-i cuprindem
apa toată
Bucuroși să ne
scăldăm.
Mă trezesc de
dimineață
Și bunica-mi
dă mâncare,
Sunt atentă la
ce mă-nvață
Apoi ies în
grabă mare.
Animalele din curte
Par mereu
nerăbdătoare,
Chiar dacă
sunt foarte multe
Eu mă joc cu
fiecare.
Adun ouă din
cuibare
Așezându-le în
coș,
Cred că și de-aș
fi mai mare,
Mi-ar fi frică
de cocoș.
Și-n această vacanță
de vară
Eu am fost o
răsfățată,
De-ai mei,bunic-bunică,
Ce m-au
îndrăgit de mică .
Am avut un pic
noroc
De am petrecut
cu foc,
În poiana cu
izvor
La umbra
stejarilor.
Am fost la
Băile Felix
Traversând
creste de munți,
Cu priveliștea
de vis
De pe-a țării
drag podiș.
Am participat
cu sârg
La serbarea satului,
La poalele
dealului,
Denumită de
străbuni ,,La poiana cu goruni,,
Satul meu și
ulița
În veci le voi
uita,
O parte din inima
mea
Mereu acolo va
zbura.
Aceste dragi obiceiuri
Se transmit de
milenii,
Prin viu grai
și moștenire
La întreaga
omenire.
Țara mea e
minunată
Munte,mare,
tot ce vrei,
Eminescu,Creangă
Sunt unii
dintre fiii ei.
R - România
O - obiceiuri
M - mare
 - râu
N - noroc
I - inima
A - animalele