O creaţie aproape perfectă…

        Când Dumnezeu crea mamele era în a şasea zi, când un înger i-a apărut şi i-a spus:
- O să cam ai de lucru la această creaţie…
-Ai citit punctele acestei cereri? Trebuie să aibă 180 de părţi mobile…toate să poată fi înlocuite.  Să aibă un sărut care să poată vindeca orice, de la un picior rupt şi până la o legătură de dragoste terminată prost. Să aibă şase perechi de mâini.
Îngerul şi-a scuturat capul încet şi a răspuns:
-Şase perechi de mâini…în nici un caz.
-Dar nu mâinile sunt cele care îmi fac mie probleme, a spus Dumnezeu , ci cele trei perechi de ochi pe care mamele trebuie să le aibă: o  pereche ca să vadă prin uşa închisă atunci când întreabă ,,Copii ce faceţi acolo?”, o altă pereche în spatele capului pentru a vedea ceea ce nu ar trebui şi bineînţeles ultima în frunte pentru a se putea uita la copil când acesta greşeste şi trebuie să-i spună: ,,Te inţeleg şi te iubesc.”
- Doamne, spuse îngerul, mai bine lasă pe mâine…
- Nu pot! i-a răspuns Dumnezeu . Sunt aşa de aproape de a crea ceva atât de apropiat mie. Deja am creat mama care se face singură bine atunci când este bolnavă…
 Îngerul a verificat modelul şi a spus:
-Este prea firavă.
- Dar este rezistentă! a raspuns Dumnezeu. Nu poţi să-ţi imaginezi câte poate îndura mama asta!
În final, îngerul s-a aplecat şi şi-a trecut degetele pe obrajii mamei.
-Există o crăpătură! s-a pronunţat el. Ţi-am spus că te străduieşti prea mult cu acest model.
-Nu este o crăpătură, a răspuns Domnul. Este o lacrimă.
- La ce foloseşte?" a întrebat îngerul.
-Este pentru fericire, pentru tristeţe, pentru dezamăgiri, pentru durere, pentru singurătate şi pentru mândrie.
- Eşti un geniu!" a exclamat îngerul.
Domnul s-a uitat trist şi a spus :
- Dar nu am pus-o eu acolo!!!