Mărţişor !

                   "Martisor / Martisorul"– Sarbatoarea Primaverii la români / Traditie si legenda !


.
Mărtişorul – Tradiţie şi legendă...

Luna MARTIE se deschide cu Zilele Babei Dochia, timp ritual de nouă zile, egal cu durata urcuşului Dochiei cu oile la munte, unde moare împreună cu turma din cauza unui ger năprasnic. Trupurile lor, transformate în stană de piatră, apar astăzi ca nume topice în mai multe masive carpatice: Ceahlău, Vama Buzăului, Caraiman, Izvorul Râului Doamnei, Semenic. Dar, moartea Babei Dochia la Echinocţiul de Primăvară este urmată de naşterea Pruncului Dochia.
Începând din luna martie, divinităţile feminine ale Calendarului popular se grupează în trei generaţii: zeiţe-fecioare (Floriile, Sânzienele, Drăgaicele, Lăzăriţele, Ielele), zeiţe-mumă (Maica Precesta, Maica Domnului, Muma Pădurii, Muma Caloianului) şi zeiţe-babă (Sf. Vineri, Sf. Varvara, Dochia).
Un obiect cu valoare rituală legat de Baba Dochia este Mărţişorul - un calendar simbolic confecţionat din două fire colorate în alb şi roşu (iarna şi vara), la care se ataşează un obiect artizanal.
La începutul secolului al XX-lea Mărţişorul se făcea cadou copiilor, fete şi băieţi, în dimineaţa zilei de 1 Martie, înainte de răsăritul Soarelui.
Şnurul Mărţişorului se purta legat la mână, uneori prins în piept sau la gât până la o anumită sărbătoare a primăverii (Măcinici, Florii, Paşte, Arminden) sau până la înflorirea unor arbuşti şi pomi fructiferi când se agăţa pe ramurile înflorite.
Se spune despre cei care primeau Mărţişorul că nu vor fi pârliţi de soare pe timpul verii, că vor fi sănătoşi şi frumoşi ca florile, plăcuţi şi drăgăstoşi, bogaţi şi norocoşi, feriţi de boli şi de deochi:                „Cine poartă mărţişoare
                  Nu mai e pârlit de soare”
Obiceiul a fost atestat în toate teritoriile locuite de români. Pe arii extinse din Transilvania, Banat, Maramureş, centrul Munteniei, vestul Olteniei şi sudul Dobrogei.
Luna Echinocţiului de primăvară şi a Anului Nou agrar se numea, în Calendarul popular Mărţişor

Mărţişor tradiţional
Mărţişorul este o sarbatoare traditionala romaneasca foarte veche, care dateaza de peste 8000 ani si care celebreaza inceputul primaverii pe 1 Martie.
Este sarbatoarea primaverii, a prospetimii, a bucuriei si a victoriei binelui impotriva raului. In vremurile de demult, Martisorul era reprezentat de un snur facut din doua fire: unul rosu si unul alb, impletite asemeni lantului ADN. Rosu simbolizeaza Iubirea si Albul simbolizeaza Divinitatea.
Unii cercetatori considera ca aceasta sarbatoare marcheza reintoarcerea la viata dupa Potopul Biblic.
In aceasta zi, barbatii daruiesc femeilor mici obiecte decorative-martisoarele, legate cu un snur alb-rosu, snur care simbolizeaza noroc, bunastare, iubire, puritate. Aceste mici obiecte pot avea forme de animale, flori sau inimioare.
Sarbatoarea este asociata de cele mai multe ori cu cea mai sugestiva floare a primaverii - Ghiocelul.
La inceput, martisorul era oferit atat barbatilor cat si femeilor, existand superstitia ca persoana care va purta snurul va fi puternica si sanatoasa in anul care va veni. Sarbatoarea simbolizeaza in acelasi timp si inceputul muncilor agricole.
In unele parti din Moldova si Bucovina, exista obiceiul de a purta in jurul gatului o moneda de aur sau argint, legata cu un snur alb-rosu.
Dupa ce moneda era purtata 12 zile, cu acea moneda se cumpara branza dulce pentru ca fata celui care a purtat moned asa ramana frumoasa si alba tot anul.