1 MARTIE 2014

Elevii cursului LCCR -Villarrobledo  le urează mămicilor, bunicuțelor si tuturor femeilor o
 primăvară însorită, gânduri bune, multă sănătate și nu în ultimul rând  
un călduros  ,,LA MULȚI ANI ,,!!!

Simbol al renaşterii, al optimismului, al încrederii în sine, MĂRŢIŞORUL este purtat întreaga luna martie. Poetul George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului afirma ''scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate,cinste,iubire şi curăţie de suflet...''Luna martie este luna în care nu trebuie să îţi dispară zâmbetul de pe faţă, în care să radiezi de frumuseţe şi să împarţi acest sentiment de bine cu toată lumea din viaţa ta! 

LEGENDA MĂRŢIŞORULUI

         Se spune că în trecut Soarele a luat chipul unui om minunat pentru a participa la hora dintr-un sat. Văzând frumuseţea  şi blândeţea Soarelui, Zmeul,invidios, l-a răpit şi l-a încuiat în templul său întunecat.
         Un tânar voinic din sat se hotărăşte să plece în căutarea Zmeului pentru a elibera Soarele.  Dar această căutare a  tânărului a durat 3 anotimpuri: vara, toamna şi iarna.
         Spre sfârşitul iernii, voinicul reuşeşte să găsească castelul Zmeului, luptă cu acesta şi eliberează Soarele.
         Eliberat, Soarele ajunge pe cer şi încălzeşte pământul, redând bucuria oamenilor.
        Tânărul este rănit grav de zmeu, iar sângele acestuia se scurge pe zăpada albă.
         Legenda spune că de atunci tinerii au început să împletească ciucuraşi: dintr-un fir alb, care semnifică puritatea ghiocelului – prima floare ce vesteşte venirea primăverii şi unul roşu – care semnifică sângele voinicului sau dragostea pentru frumos.

                                                                      

     

DATINI DE MĂRŢIŞOR

         Ziua de 1 Martie, Mărţişorul, după calendarul vechi, era considerată ca începutul unui Nou An, sărbatoarea venirii primăverii.
         Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie şi se sărbătoreşte din timpul romanilor, când se sărbătorea ca zeul Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.

         Mărţişorul era format dintr-un fir roşu şi unul alb, de care se atârnau monede de aur sau argint. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, era atribuită vieţii, deci femeii. În schimb, culoarea albă, conferită de limpezimea apelor, de albul norilor era specifică înţelepciunii bărbatului.  Fetele îl purtau timp de douăsprezece zile la gât şi-l ţineau astfel până ce înflorea primul pom (de obicei, până la sfârşitul lunii martie). După aceea, cu şnurul legau o creangă a pomului, iar cu banul respectiv îşi cumpărau caş, pentru ca tot anul să le fie faţa frumoasă şi albă.

         Ziua scoaterii mărţişorului era marcată de o petrecere numita “băutul mărţişorului”.

         Cu trecerea timpului, de şnurul roşu-alb s-au legat monede de argint şi de aur.

         În ziua de astăzi, de acest şnur se atârnă obiecte artizanale, întruchipând diferite animale, flori, litere etc. Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia, probabil o veche zeitate agrară, care, fiind în vârstă, moare şi apoi renaşte la echinocţiul de primăvară.

         Mărţişorul este numit şi “funia anului”, care se spune că adună laolaltă săptămânile şi lunile in cele două anotimpuri străvechi ale calendarului popular: vara şi iarna, simbolizate de şnurul bicolor. Împletirea alb-roşie a şnurului se regăseşte în steagul căluşarilor, la bradul de nuntă, la podoabele junilor şi în multe alte obiceiuri străvechi. Împletirea celor două culori simbolizează regenerarea vieţii.
         Rostul şnurului era ca, prin împletirea celor două fire ce simbolizează unitatea contrariilor (lumină-intuneric, căldură-frig, iarnă-vară), să se aducă sănătate şi pază de boli .

         Cele două culori împletite mai simbolizează şi dragostea şi ura, viaţa şi moartea, binele şi răul.

         Sărbătoarea tradiţională de 1 Martie a devenit cu timpul un prilej de omagiere a sexului frumos.

         Scopul purtării Mărţişorului este să-ţi apropii soarele. Prin asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere : frumuseţe, veselie şi sănătate, cinste şi iubire. Dăruind un un mărţişor este ca şi cum ai dărui o fărâmă de soare.

         Un obicei de la sate este ca ţăranii să pună copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească. Poporul mai ştie că mărţişorul trebuie purtat ca lucru sfânt, nu ca pe o podoabă ori ca jucărie.

         Ca să ne respectăm tradiţia, mărţişorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi a lunii martie. El se poartă de la 1 Martie până când se arată semnele de biruinţăa ale primăverii: până se aude cucul cântând, până înfloresc cireşii ori trandafirii, până vin berzele sau rândunelele. După aceea, mărţişorul nu se aruncă, ci se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc.

         Dincolo de obiceiuri şi tradiţii, mărţişorul este o întrupare a bucuriei, a dragostei de viaţă, un semn prin care noi, oamenii, salutăm renaşterea naturii odată cu venirea primăverii.

         Mărţişorul se poartă în zilele Babei Dochia, care sunt între 1-9 martie şi există şi acum obiceiul de a-ţi alege o anume zi din această perioadă, care spune că aşa cum va fi în acea zi, aşa va fi tot anul tău. O zi însorită va prevesti un an bun, iar una mohorâtă un an prost.