DATINI DE CRĂCIUN ŞI ANUL NOU

1.Colindele sunt creaţii populare, moştenite din bătrâni.

Colindele Crăciunului sunt cântecele cu care întâmpinăm naşterea lui Iisus Hristos. Copiii sau adulţii colindă în cete, pe la casele gospodarilor, primind în schimb daruri pentru urările aduse (covrigi, mere, nuci, dulciuri etc.)

Primind colindătorii, familia creştină îl aduce pe Mântuitor în propria casă.

Cântatul colindelor la alte date decât de Crăciun este considerat, în credinţa populară, aducător de nenorociri.

2. Împodobirea bradului

Bradul este un obicei binecunoscut al sărbătorii de Crăciun - parcă nu e Crăciun dacă nu miroase în casă a brad! Datina Bradului de Crăciun este o practică veche pe care unii o consideră chiar mai veche decât creştinismul. Cei care îi atribuie o semnificaţie creştină spun că bradul este “pomul cunoaşterii binelui şi răului”, “pomul vieţii”.

În zilele noastre, în ajunul Crăciunului, în fiecare casă se împodobeşte câte un brad (cu beteală, globuri, figurine, ghirlande, bomboane, artificii şi lumânări sau beculeţe). Noaptea, Moş Crăciun aduce daruri, pe care le pune sub brad. Bineînţeles, numai celor care merită.

3. Moş Crăciun:

LEGENDA DESPRE MOŞ CRĂCIUN ŞI CRĂCIUNEASA

Legenda spune că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, l-a rugat pe Moş Ajun să-i găzduiască. Deoarece era sărac, el a refuzat-o, dar a trimis-o la fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun. Ajunsă la casa lui Crăciun, Maica Domnului o găseşte acasă pe soţia acestuia, Crăciuneasa şi îi cere acesteia adăpost. Crăciuneasa era o femeie bună, însă ştiindu-şi soţul rău şi necredincios, îi găzduieşte în grajdul vitelor. Apoi, fără să-i spună soţului ei, Crăciuneasa o ajută pe Maica Domnului   să-L nască pe Pruncul Iisus.       
           Aflând cele întâmplate, Crăciun îşi pedepseşte soţia tăindu-i mâinile. Maica Domnului, printr-o minune, o vindecă, lipindu-i mâinile la loc Crăciunesei. Moş Crăciun, văzând aceasta se căieşte şi îi cere iertare lui Dumnezeu, devenind astfel "primul creştin". Se spune ca el s-a căit atât de mult, încât a doua zi şi-a împărţit întreaga avere copiilor săraci.

4. Steaua pe care o punem în vârful bradului de Crăciun este simbolul stelei care s-a arătat în Betleem, vestind naşterea lui Iisus Hristos şi călăuzindu-i pe cei trei magi la ieslea săracă în care acesta se născuse. Steaua care s-a arătat celor trei magi de la Răsărit este evocată şi de steaua cu care merg copiii români la colindat: o stea mare, din lemn, împodobită cu hârtie colorată şi cu crenguţe de brad sau vâsc, pe care este lipită, de obicei, şi o iconiţă cu Maica Domnului şi Pruncul.

5. Alte obiceiuri de iarnă: Pluguşorul, Capra, Ursul, Sorcova, Semănatul.

           "Capra" este - de fapt - un om mascat, ascuns sub un costum larg, care ţine deasupra capului un băţ în vârful căruia este cioplit un fel de cap de capră. “Falca” de jos a “caprei” este mobilă, astfel încât gura acesteia se poate închide sau deschide, dar mai ales poate “clămpăni”, făcând un zgomot specific. În jurul caprei cântă şi dansează alţi colindători mascaţi şi costumaţi specific, unii dintre aceştia fiind instrumentişti cu acordeon, fluier, tobă sau chiar vioară.

Este un colind vesel, cu umor, care provine dintr-un străvechi obicei agricol, practicat pentru a aduce rodnicie în anul ce vine. Pe vremuri, în faţa caprei se aruncau boabe de grâu, orz sau porumb.

             Asemănător este şi obiceiul de a umbla cu “Ursul”, această datină fiind moştenită de la geto-daci, ce urmărea fertilizarea şi purificarea solului şi a gospodăriei. Ursul este întruchipat de un flăcău care poartă pe cap, pe umeri şi pe spate blana unui astfel de animal, având în jurul urechilor nişte ciucuri roşii. În timp ce ursul mormăie şi joacă în ritmul tobelor şi al fluierăturilor, ursarul strigă: “Joacă bine, măi Martine, / Că-ţi dau pâine cu măsline”. “Ursul” este însoţit de un grup de colindători mascaţi şi costumaţi, care reprezintă diverse animale sau personaje şi care îl aţâţă prin strigături. La sfârşit, toţi le urează gazdelor multă sănătate, fericire, recolte bogate, mese îmbelşugate şi « La mulţi ani ! »